 |
| O variantă a drumului spre rai |
Prolog
Trăim vremuri, în care perceptele și
doctrinele religioase, nu mai sunt suficiente pentru a ne convinge că există
viață după ce trecem pragrul morții. În această eră supertehnologizată, în care
toate afirmațiile și teoriile se bazează pe dovezi ștințifice solide, sau pe
imagini și sunete, simplele paragrafe din Biblie sau din cărțile sfinte ale
altor religii, nu mai sunt suficiente. Oamenii vor dovezi. Dovezi palpabile
care să îi facă să creadă. Iar aceste dovezi există din abundență. În comparație
cu doar 100 de ani în urmă, astăzi e din ce în ce mai mare numărul celor care
experimentează moartea, dar sunt readuși la viață. Oameni intrați în comă, în
stop cardio-respirator, etc. Mulți dintre aceștia, povestesc experiențele din
pragul morții. Practic erau cu un picior dincolo, dar tehnologia din zilele
noastre i-a readus înapoi printre cei vii. Paradoxal, mai mulți oameni credeau
în viața de apoi, acum 100 de ani, când alte dovezi, în afară de cele din
cărțile sfinte nu existau, decât astăzi, când avem atâtea dovezi ce pot fi
catalogate ca și ștințifice. În cele ce urmează vă vom arăta cinci dintre cele
mai importante dovezi ale existenței vieții după moarte.
 |
| Părăsirea trupului de către suflet |
5.Studiul Universități Southampton
Există numeroase studii care au fost făcute în universități de renume ca Unviersitatea Southampton.
De fapt această unviersitatea a condus cel mai mare studiu al vieții de după
moarte din istoria umanității, care a avut o durată de patru ani, și s-a
desfășurat în cinsprezece spitale din SUA, Marea Britanie și Austria, fiind
analizate peste 2000 de cazuri. În toate cazurile pacienții au fost în moarte
clinică. 40% din pacienți, au declarat că între moartea clinică și momentul în
care inima lor a reînceput să bată, au expermientat o anumită stare de
conștință. Unul dintre pacienți, a povestit detaliat despre toate operațiunile
făcute de medici asupra lui în timpul în care era inconșitent și în moarte
clinică. Unul din cinci pacienți a delcarat că în acel moment a simțit o stare
de liniște și pace profundă, iar pentru 3 din cinci pacienți, timpul a
încetinit sau a accelerat. Unii au văzut soarele sau o lumină puternică, alții au
simțit că sunt trași în adâncuri sau se îneacă. 13% au declarat că au simțit că
au ieșit din corpuri și alți 13% au simțit că se înalță.
 |
Studiu al morții în 15 spitale din SUA, Marea Britanie și Austria
|
4.Mărturii comune ale celor aflați
în moarte clinică
Există o mulțime de mărturi ale
celor care au trecut dincolo, care se aseamănă incredibil de mult între ele.
Indiferent de țara din care provin, sau regiunea sau religia în area căreia se
află, în mare, cam toți povestesc aceleași experiențe pe care le-au trăit când
au ajuns dincolo. Este ca și cum mii de oameni care au fost în New York și au
văzut Statuia Libertății, sunt rugați să povestească despre ea. Fiecare
povestește cu cuvintele lui, din punctul și din perspectiva sa da vedere, dar
toți au văzut statuia, și detaliile generale. La o simplă căutare pe Google,
ve-ți citi mărturiile incredibile ale acestor oameni, și ve-ți rămâne uimiți
despre lucrurile comune și experiențele trăite de ei, ceea ce ne arată, că
există o zonă comună spre care ne îndreptăm cu toții după moarte.
 |
| Cei aflați în moarte clinică și salvați, își amintesc de multe ori experiențele trăite dincolo |
3.Experiențele trăite de către
muribunzi
În cazul celor aflați în preajma
morții, un procent covărșitor dintre aceștia au experiențe legate de partea
celaltă. Majoritatea își văd rudele moarte, dar nici unul nu a declarat că și-a
văzut vre-o rudă aflată în viață. În cazul celor mici, aceștia văd adeseori
presoane necunoscute, aflate în preajma lor. Dacă însă li se arată o poză,
acești copii recunosc rude din acea poză, pe care în viață nu au apucat să le întâlnească, deoarece acele rude
erau deja decedate la momentul nașterii lor. Astfle sunt copii care se
întâlnesc cu străbunicii sau bunici morți de foarte mulți ani.
 |
Răpirea sufletului de către îngerul morții
|
2.Lumina de la capătul tunelului
Majoritatea
celor care au experimentat moartea, au declarat același lucru: o stare de bine
și de pace, o lumină albă aflată la capătul unui tunel, sau în cazuri mai rare,
senzația de sufocare, de înec sau de târâre în adâncuri. Foarte mulți au declarat
că au văzut îngeri sau au simțit prezența lui Dumnezeu în diferite moduri.
 |
Toți cei întorși de dincolo, povestesc despre o lumină puternică aflată la capătul unui tunel
|
1.Răpirile
Numeroși oameni de pe întinsul
globului, din Rusai și până în America, au povestit despre așa numitele
„răpiri”. Se pare că Dumnezeu înțelege nevoia acută a omului de a avea dovezi
clare despre viața de dincolo. Așa că organizează „excursii” cu turiști (oameni
vii), care sunt răpiți în timpul somnului și duși dincolo. Mai exact, în timpul
somnului, au experiențe conștiente, în care își văd trupurile părăsind
corpurile lor, și apoi ajung în rai sau în iad, unde văd tot felul de lucruri
și se întlnesc cu rude de mult plecate. Curios este că majoritatea văd aceleași
lucruri, ca și cum ar fi duși în același loc. Pe Youtube ve-ți găsi, dacă căutați
o grămadă de mărturi legate de aceste experiențe, care vă vor lăsa efectiv cu
gura căscată.
 |
| Raiul așa cum probabil că arată el astăzi |
Epilog
Sunt mulți cei care nu cred că
există viață de după moarte. Și mai mulți sunt cei care cred cu tărie în
existența ei. Eu unul mă aflu printre aceștia. Eu știu! Spiritul meu cunoaște!
Viața de după moarte există, iar moartea este doar un prag, doar o despărțire
temporară de cei dragi. De asemenea cred în existența iadului, și a raiului, a
binelui și a răului, a locului în care putem ajunge. În rai sau în iad. Iar mai
rea decât frica de iad, după părerea mea, este frica de „nimic, după moarte”.
Frica întunericului etern și a inexistenței eterne. Mai atrăgătoare decât viața
de după moarte, este însă reîncarnarea, șansa de a te reîntoarce pe pământ (asta
dacă o faci într-o formă mai bună decât cea în care ai trăit). Din păcate,
despre reîncarnare nu sunt foarte multe dovezi, cel puțin nu în lumea creștină,
așa că eu unul mă mulțumesc cu darul vieții de după moarte, făcut de Dumenzeu
oamenilor.
Comentarii
Trimiteți un comentariu