5 cei mai odioși dictatori ai secolului XX

În sec. XX, genocidul a fost practicat pe scară largă în toată lumea

          Prolog

          Secolul XX, a fost cel mai sângeros secol al umanității. Pe parcursul său s-au purtat două războaie mondiale, și zeci de războaie regionale extrem de distructive. Tot pe parcursul acestui secol, zone întregi din Africa au cunosctu distrugerea totală și genocidul. De asemenea, popoarele tutsi, evreu și armean, au fost aproape exterminate în genocidele organizate de hutu, germani respectiv turci. În alte părți ale globului, numeroase popoare au fost masacrate de proprii lideri, în special în zonele controlate de partide comuniste (URSS-ul lui Stalin, China lui Mao, Cambogia lui Pol Pot, Coreea lui Kim Ir Sen sau Zimbabwuele lui Robert Mugabe). Dar cine au fost cei mai periculoși lideri? Cei mai mari ucigași ai secolului XX și deci ai tuturor timpurilor. Ucigașii care l-ar fi făcut gelos până și pe Gingis Han sau pe temutul Timur Lenk? Iată cinci dintre ei.



          5.Chiang Kai-Shek (1887-1975)


          A condus destinele Chinei între 1928 și 1949, făcându-se vinovat pentru moartea a zece milioane de oameni, provocată fie de acțiunile sale militare, fie de represaliile conduse de el împotriva comuniștilor. De asemenea, a organizat cel mai mare mascaru anticomunist din lume, cunoscut și ca Mascarul de la Shangai sau Incidentul din 12 Aprilie. Chiang Kai Shek, a ajuns la putere în anul 1928, și imediat a început operațiunile militare împotriva liderilor războinici din diferitele provincii ale Chinei. Lui i se datorează o oarecare reunificare a Chinei și modernizarea parțială a acesteia. Neînțelegerile cu comuniștii, l-au determinat să îi atace pe aceștia, stârnind un îndelungat război civil. La început a fost victorios, dar curând China a fost invadată de Japonia, iar Chiang și-a îndreptat o mare parte din efortul militar împotriva acestora. După terminarea războiului în 1945 forțele naționaliste ale lui Chang Kai-Shek reiau ostilitățile împotriva comuniștilor lui Mao Zedong. În 1949, Mao îl învinge definitiv pe Kai-Shek, care se retrage în Taiwan, unde pune bazele unui stat naționalist. Moare în 1975, lăsând în urmă un stat taiwanez prosper și puternic.

          4.Leopold al II-lea al Belgiei (1835-1909)


          În mod surprinzător, pe locul patru între cei mai sângeroși conducători din toate timpurile, se află liderul unui stat modern și al unei monarhi constituționale. Este vorba de Leopold al II-lea al Belgiei. A fost al doilea rege al Belgiei, cel mai mare fiu în viață al lui Leopold I. A domnit ca rege al Belgiei între 1865 și 1909, iar între 1885 și 1908 a fost liderul și proprietarul statului african Congo, o regiune de 76 de ori mai mare decât Belgia, pe care a pus mâna prin tot felul de mecanisme și acțiuni diabolice. Exploatează Congo fără milă, subjugându-i pe localnici. Forțele sale de exploatare, au decimat așezări întregi ale negrilor. Orice congolez, care nu îndeplinea obligațiile de plată în bani, bunuri sau zile de muncă, era aspru pedepsit și torturat iar copii săi decimați și soțiile violate și ucise. În cei 23  de ani de ocupație a Congo-ului, au fost uciși aproape 15 milioane de africani. Mulți dintre ei, au murit din cauza bolilor aduse de coloniști, împotriva cărora negrii nu aveau sisteme active de imunitate. În 1908 în urma unui scandal internațional, Congo a fost confiscat și a devenit proprietate a statului belgian.

          3.Adolf Hitler (1889-1945)


          Acțiunile sale militare, precum și epurările politice, religioase, de clasă sau de rasă, au dus la uciderea a aproape 20 de milioane de oameni. Venit la putere în 1933, Hitler își pune imediat planurile în aplicare. Începe să reconstruiască Germania, pregătind-o pentru cea mai mare conflagrație din toate timpurile. Pe plan extern, Germania se reînarma și devenea din ce în ce mai puternică și mai agresivă, construind alianțe cu alte state care doreau revizuirea tratatelor de la sfârșitul Primului Război Mondial. Pe plan intern, Adolf Hitler își elimină toți rivații și începe programul de exterminare a evrelior, țiganilor și a celorlalte rase inferioare din Germania. Visul său final era să permită existența pe pământ a unei singure rase, puternice: rasa ariană. Fanatismul și nebunia sa, au dus la moarea a peste șase milioane de evrei, iar războaiele sale au provocat aproape 20 de milioane de decese pe întreg globul.

          2.Iosif Visarionovici Stalin (1879-1953)


          S-a născut în Georgia în 1879, din tată georgian și mamă osetiană. Din 1922 conduce destinele URSS în calitate de secretar general al Partidului Comunist, funcție căreia îi dă din ce în ce mai multă importanță. În calitatea sa de lider al URSS, Stalin începe epurările masive din interiorul propriului partid și al aparatului de stat, dând la o parte pe oricine putea să îi stea împotrivă. Dacă la început atacurile sale se îndreptau doar îmotriva adversarilor din interiorul partidului, mai târziu a trecut la epurări în rândul ofițerilor de armată și mai apoi la întâmplare din rândurile populației, pentru a întreține un regim opresiv și de teroare. Astfel, prin aceste epurări, Stalini a ridicat la un nivel nemaiîntâlnit politica terorismului de stat împotriva populației. În timpul Celui de-al doilea război mondial, Stalin trece la execuții masive ale prizonierilor de război naziști, dar și a celor finlandezi, polonezi, maghiari, italieni sau români. Mulți își găsesc sfârșitul în lagărele de muncă din Siberia, în vreme ce alții sunt împușcați în masă (Masacrul din pădurea Kalin). Per total, în toată perioada de conducere a statului sovietic, Stalin se face vinovat de moartea unui număr de oameni înspăimântător de mare, între 20 și 50 de milioane, cei mai mulți pierind în perioada Marii Epurări. Lui i se atribuie următorul citat: „Moartea unui om este o tragedie. Moartea a câtorva milioane de oameni, reprezintă doar o statistică.”

          1.Mao Zedong (1893-1976)


          Este considerat cel mai mare criminal în serie din istoria omenirii, cu un număr uriaș, de victime. Se pare că politicii de epurări și de „salturi economice” ale lui Mao Zedong, i-au căzut victimă între 80 și 100 de milioane de oameni. Aceștia au fost uciși în urma acțiunilor militare plănuite și intreprinse de Mao, în timpul epurărilor masive efectuate de acesta după preluarea puerii în 1949, sau din cauza planurilor liedrului comunist de a crea din China o superputere economică. Mao Zedong și-a urmărit cu ferocitate atât atingerea țelurilor cât și eliminarea dușmanilor sau a presupușilor dușmani. Era atât de inuman și nepăsător față de oameni, încât a vrut efectiv să exporte femei în SUA. Iată un citat din discuția lui cu diplomatul american Henri Kissinger: „China este o țară foarte săracă. Nu avem multe. Ceea ce avem ăn exces sunt femeile.” Apoi a propus ca țara sa să exporte 10 milioane de femie în SUA, micșorând povara Chinei și impulsionând creșterea demografică în America.


          Epilog

          Când citimi despre crimele odioase făcute de oameni ca cei mai sus menționați, care dintr-o întâmplare, și fără a avea capacități deosebite, au ajuns să conducă destinele unor popoare, ne întrebăm: cum de s-a ajuns așa de departe? Cum de li s-a permis? De ce nu a făcut nimeni nimic? Este ca și cum Jack Spintecătorul ar fi ajuns primul ministru al Marii Britanii. Așa este. Criminali în masă au ajuns să înece în sânge popoare întregi, milioane de oameni. Cum au făcut asta? În primul rând prin manipulări și prin carismă. Ei înșiși nu aveau mâinile pătate de sânge. Doar conștința. Ei doar ordonau, și aveau destui câini pregătiți să muște la ordinul lor și în locul lor. Cine să li se opună? Au fost destui care au încercat. S-au ridicat împotriva lui Hitler, împotriva lui Stalin, împotriva lui Mao. Dar au fost rapid lichidați. Pericolul ca un stat să cadă pe mâna unui astfel de om, va exista însă în tot deauna. Oricând, oriunde în lumea asta, un președinte de stat ales pentru carisma lui și planurile sale politice extravagande și utopice, ar putea alege să treacă la dictatură, iar dacă are un plan bun, cu greu poate fi oprit. Chiar în acest moment, mai multe state libere ale lumii se îndreaptă spre dictatură. Se întâmplă în Turcia lui Erdoga, care pe zi ce trece devine mai puternic, sau în Venezuela lui Maduro. La fel se întâmplă și în numeroase state africane și asiatice, sau chiar în Europa, în  Ungaria lui Victor Orban. Dacă nu învățăm din istorie, aceasta se poate repeta. Este cât se poate de simplu și de adevărat. 

Comentarii